* atenţie, această poveste de groază vă poate afecta emoţional!
E seară şi e toamnă, dar e atât de frig, că dacă închizi pentru o clipă ochii, îl auzi pe Hruşcă venind cu colinda. Ajungi acasă bocnă, pentru că geaca ta de iarnă e “pusă bine” şi n-ai găsit-o azi dimineaţă. Intri vijelios în casă, te repezi la centrală, ţii apăsat pe + până îţi afişează 25 de grade celsius. Simţi o durere sus pe coapsa dreapta, unde e portofelul, dar nu-ţi pasă: vrei căldură!
Şhhh, se aude un zgomot din dormitor. Tremurai deja de frig, aşa că te apropii speriat şi deschizi încetişor uşa. Ah, e doar vântul. Vântul!? La mine în cameră! DE CEEE? Înjuri că ai lăsat geamul rabatat azi dimineaţă, “să se aerisească”. Mai bine putoare, decât răcoare, mai bine duhnea decât îngheţa!
Revii în bucătărie. Eşti singur azi, aşa că ţi-ai luat mâncare de la Zebra. Ciorbă de fasole boabe, porţie dublă. O torni într-o oală mare şi o trânteşti pe aragaz: să dea un clocot până-ţi schimbi hainele de stradă. Te răzgândeşti, e prea frig şi ţi-e prea foame. Îţi dai jos doar papucii şi-ţi iei şoşonii de casă. Scoţi din cămară o ceapă roşie, ţi-e şi milă să o dezbraci de straturi pe frigul ăsta, dar ţi-e mai mult poftă decât milă. O aşezi pe un fund de lemn şi începi s-o tai.
Plângi. Nu mănânci şi plângi.
Simţi cum ciorba se-nfierbântă lângă tine, te apropii cu nasul şi tragi aburul în piept şi în creier. Nu mai e mult! Aranjezi frumos masa. Ţi-e foame şi nu prea mai ai răbdare, dar nici nu suntem sălbatici! Faţă de masă în carouri, cea mai adâncă farfurie pe care o aveai în dulap, o lingură mare şi un castronaş pentru ceapă. Aulio, dar ai oţet? Da, uite-l pe raft, lângă ulei şi ulei şi ulei şi ulei. Îţi promiţi din nou să scapi de fobia ciudată de a rămâne fără ulei, ca să nu mai cumperi săptămânal câte un flacon.
Porneşti televizorul. Ce baftă, e unul dintre filmele tale preferate pe Pro TV. Îl vezi a paişpea oară. Se anunţă o seară perfectă. Dar în momentul ăla se aude o izbitură puternică în geam. Tragi perdeaua, îţi lipeşti nasul de sticlă, dar nu străbaţi bezna cu privirea. “E vântul” îţi spui şi te întorci la masă.
Ciorba e aburindă, iei un polonic mare şi din două mişcări de ‘du-te-vino’ ai umplut farfuria. Ceapa e tăiată mărunt, stropită cu sare şi oţet. Stai, ai uitat ceva! Deschizi o bere mică. E rece. Asta pentru după ce te încingi puţin.
În sfârşit! A trecut şi ziua asta, apăsătoare şi înfrigurată, iar tu eşti acasă, unde pereţii sunt deja calzi, şezi la masa din bucătărie, cu şoşonii în picioare şi sub nas cu o farfurie fierbinte de ciorbă de fasole + ceapă roşie.
++ ajustezi volumul la televizor, oftezi de bine şi afunzi lingura în ciorbă, când – stai un pic – nu se poate! – nu! – OROARE! – nu se poate! nu poate fi adevărat! nu ţi se întâmplă asta tocmai ţie! Nuuuuuuu!
NU. AI. PÂINE!
AAAAAAAAAAAAAAAAAA! De ce ai uitat să cumperi pâine, de ce! Şi s-a închis şi la magazin! Nu se poateeee!! DE CEEEEEEEE, DOAMNEEE, DE CEEE?
Sfârşit.
#brrrr #Halloween #neverforget #pita